Xavi: “Criza? Ce criza?”

Xavi Hernandez a acordat recent un interviu publicatiei catalane El Periódico in care retraieste unele momente din copilarie, vorbeste despre motivul pentru care s-a nascut si neaga faptul ca FC Barcelona ar trece printr-o criza.

Ai fost nominalizat pentru titlul “catalanul anului”. Nu este putin ciudat sa castigi acest trofeu dupa ce ai stralucit in tricoul nationalei Spaniei?
Xavi: Scuza-ma, dar cred ca acesta este un lucru care face lumea mai frumoasa, nu? Vorbim despre un maxim de diversitate. Eu ma simt catalan din cap pana in picioare, dar in momentul de fata nu vad alta modalitate de a castiga un Campionat European decat jucand pentru Spania.

Stii ca in momentul de fata multi oameni au votat deja…
Xavi: Am vazut lista nominalizatilor si adevarul este ca e o lista impresionanta. Castigarea Campionatului European, un trofeu de care fotbalul spaniol avea mare nevoie, a reprezentat un punct de cotitura pentru o generatie de jucatori fantastici. A juca alaturi de Puyol, Iniesta, Torres, Silva, Villa si ceilalti este o mare placere.

A fost o mare performanta…
Xavi: Extrem de mare si de frumoasa. Am practicat un fotbal foarte placut, nu numai datorita stilului ofensiv dar si datorita ideii din spatele jocului. Am devenit campioni cu un joc bazat pe pase si talent. Lui Luis [Aragonez] ii place sa joace in stilul lui Cruyff. In plus, echipa nationala are sapte sau opt jucatori crescuti pe “La Masia”.

Ce este cu acest “ADN al Barcei” pe care toata lumea il invidiaza?
Xavi: Daca vrei sa te bucuri de fotbal, trebuie sa iti placa mingea. Este adevarat ca poti sa castigi si fara sa iti placa mingea, dar atunci dispare bucuria jocului. “Cu ce ne aparam?”, se intreba Cruyff. “Cu mingea”, raspundea tot el. Daca iti place mingea, poti sa joci dupa bunul plac. Cel care are mingea stapaneste jocul.

Si cand o ai, o pasezi, o pasezi, o tot pasezi…
Xavi: Da, dar dupa un anumit plan. Pase rapide, pase duble, pase in adancime, pauza, ritm, pasez si ma misc, te ajut, te caut, ma opresc, ridic privirea, deschid terenul… Cruyff spunea intotdeauna: “daca ii pui pe Pele si Maradona intr-o cabina telefonica, nu trebuie sa iti faci griji in privinta lor pentru ca nu vor da o pasa dubla”. Daca deschizi bine jocul, chiar si cei mai nepriceputi vor putea sa dea o pasa - doua. Aceasta este scoala lui Joan Vila, Albert Benaiges, Johann Cruyff si Pep Guardiola.

Tu iubesti mingea, este innebunit dupa ea…
Xavi: Cateodata sambata merg sa ii vad pe prietenii mei de la Natacio Terrassa si stau in tribuna cu prietena mea, Elsa. Chiar si de pe scaun, sper ca mingea sa ajunga la mine. Sunt un fanatic, recunosc. Dar nu stiu daca trebuie sa fiu pedepsit pentru acest pacat…

Joaquim, tatal tau, nu intelege nici acum de ce nu te-ai dus la AC Milan.
Xavi: Tata stie si intelege de ce nu am putut sa merg acolo. Eu m-am nascut sa joc la Barca. Tata a incercat sa imi deschida ochii. “Pep este aici, ai de infruntat un mit”. Iar mama i-a spus: “Joaquim, Xavi trebuie sa ramana la Barca. Nu vezi asta?”. Eu am vorbit cu Zaccheroni, antrenorul, si cu Galliani, cel care conduce totul, dar in cele din urma am luat alegerea corecta: accea de a ramane. Eu m-am nascut pentru a juca la Barcelona.

Am auzit ca fratii tai Oscar si Alex nu te-au iertat nici pana azi ca i-ai lasat fara paine…
Xavi: Da, asa este. Cand veneam de la scoala, trebuia sa merg in fiecare zi sa iau paine. Mama imi dadea bani si eu ma duceam spre magazin, dar de fiecare data ma opream sa joc fotbal si mereu cand ajungeam la magazin in gaseam inchis.

Este adevarat ca sora ta Ariadna te dribla mult cand erati mici?
Xavi: Si asta este adevarat. Aveam aproape aceeasi varsta si ne jucam mult impreuna. Avea stangul lui Messi. Intotdeauna o alegeam in echipa mea si ceilalti radeau de mine. “Cum poti s-o alegi? E fata!”, imi spuneau. Dar ii bateam mereu.

Elsa, prietena ta, m-a rugat sa iti transmit ca nu totul se rezuma la fotbal…
Xavi: Elsa este o persoana care ma ajuta sa raman cu picioarele pe pamant, care ma tine conectat la realitate, imi deschide ochii si ma ajuta sa inteleg ca fotbalul nu este totul. O iubesc pentru asta si ea stie acest lucru.

Seful meu m-a insarcinat sa te intreb despre criza de la Barcelona.
Xavi: Criza? Suntem la inceputul lui martie si stii cate jocuri am jucat? 42. 42! Stii cate jocuri a jucat Valladolid? 29! Stii cate jocuri vor bifa ei in tot sezonul? 42! Suntem cu trei luni inainte de finalul sezonului si noi am jucat deja mai multe meciuri decat au programate 80% dintre echipe in tot sezonul. Cred ca este si asta o chestie de care trebuie tinut cont, nu? Spune-i sefului tau sa isi pastreze calmul. Noi speram ca fiecare criza sa fie ca cea prin care trecem in acest sezon!